Sinopsis
Terapia Gestalt a fost fondată de Fritz Perls, Laura Perls și Paul Goodman în anii 1940 și 1950.
Terapeuții Gestalt îi ajută pe pacienți concentrându-se pe ceea ce se întâmplă acum, mai degrabă decât pe ceea ce s-a întâmplat în trecut, pe ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor sau pe ceea ce ar trebui să se întâmple.
O abordare
Se pune accentul pe responsabilitatea personală și se concentrează pe experiența individului în momentul prezent. Pacienții sunt gândiți cum să își sporească conștientizarea asupra momentului prezent, mai degrabă decât asupra a ceea ce percep sau disting pe baza valorilor lor preexistente.
Concepte de bază:
1) Perspectiva fenomenologică
Acest concept îi ajută pe pacienți să realizeze ceea ce se întâmplă cu adevărat în prezent, mai degrabă decât ceea ce percep că se întâmplă pe baza convingerilor sau experiențelor lor trecute, prin sporirea stării sau capacității lor de conștientizare.
2) Perspectiva teoriei câmpului
Această teorie afirmă că părțile sunt în relație imediată și răspund unele la altele și că nicio parte nu este neinfluențată de ceea ce se întâmplă în altă parte în câmp.
Câmpul înlocuiește noțiunea de particule discrete, izolate. Persoana în spațiul său de viață constituie un câmp.
În teoria câmpului, nicio acțiune nu este la distanță; adică ceea ce are efect trebuie să atingă ceea ce este afectat în timp și spațiu.
3) Perspectiva existențială
Perspectiva existențială se concentrează asupra existenței oamenilor și a relațiilor dintre ei, precum bucuriile și suferințele. Aceasta afirmă că oamenii se refac sau se descoperă mereu pe ei înșiși.
Nu există o esență a naturii umane care să fie descoperită „o dată pentru totdeauna”. Există întotdeauna noi orizonturi, noi probleme și noi oportunități.
4) Dialogul
Această metodă se concentrează pe relația dintre terapeut și pacient. Terapia Gestalt îi ajută pe clienți să își dezvolte propriul suport pentru contactul sau retragerea dorită. Suportul, aici înseamnă tot ceea ce face posibil contactul sau retragerea, cum ar fi energia, suportul corporal, respirația, informația, preocuparea pentru ceilalți, limbajul etc.
Sprijinul mobilizează resursele pentru contact sau retragere. De exemplu, pentru a susține entuziasmul care însoțește contactul, o persoană trebuie să inhaleze suficient oxigen.
Practicianul lucrează prin angajarea în dialog mai degrabă decât prin manipularea pacientului către un anumit scop terapeutic. Acest contact se caracterizează prin grijă directă, căldură, acceptare și responsabilitate de sine stătătoare.
Încheiere
Pe scurt, numeroasele modele diferite de psihoterapie au evoluat de-a lungul anilor și au o gamă largă de aplicații în tratarea diferitelor boli psihologice.
Află despre puterea de vindecare a psihoterapiei și Vindecă-te cu ajutorul psihoterapiei
